Ella Coman

Cu pasiunea m-am nascut. Inspiratia vine pe parcurs.

Oare ce se intampla atunci cand iubesti?!

Corpul tau este diseminat in mii de parti, iar tu nu stii incotro sa o apuci.

Realizezi ca, iubind ceva ce nu iti va apartine niciodata, este ceva destinat eternitatii.

Iubesti fara sa stii, iti doresti, dar nu vei putea avea niodata acel om.

Treci prin viata crezand ca totul este simplu, ca poti fi oricine.

Dupa ce realizezi ca iubesti pe cineva imposibil, dai inapoi. Incerci sa fii altcinea, sa cauti motive sa nu fii tu.

Chiar daca ai trecut prin multe incercari, acel om reprezinta totul pentru tine.

Ti se pare o gresala, dar iti plac greselile.

Ai vrea sa fie tot ce e mai bun, dar ceva te retine.

Iubesti, dar negi.

Iti imaginezi cea mai frumoasa seara alaturi de el, faci planuri, dar cu ce te alegi?!

Cateodata e greu sa te atasezi de cineva. E greu sa iubesti, dar e mai greu sa fii cu cineva pentru o zi.

E greu sa iti dai seama ca il iubesti, dar nu veti fi niciodata impreuna.

Iubirea este atat de parsiva.

Viata nu este ceea ce noi ne imaginam.

Ne facem singuri viitorul.

Totul este sa nu regretam…

Am trecut pe acolo.

Nu am putut sa intru, nu m-am putut opri.

Am trecut inerta pe langa poarta.

Aveam in minte o singura convingere: sa las trecutul in urma.

Dar cum?!

Cum pot trece indiferenta pe langa locul care m-a format, pe langa locul care mi-a oferit atata putere, atata siguranta?!

Nu pot lasa in spate ceea ce am iubit si ceea ce iubesc.

Nu pot lasa uitarii ceea ce am simtit in ultimi 15 ani.

Incerc sa ma conving de anumite lucruri, sa trec cu vederea anumite evenimente si sa las in spate convingeri diverse.

Nu pot lasa in urma oameni dragi, amintiri de nepretuit, evenimente care m-au marcat si care au facut din mine omul care sunt azi.

Stau pe terasa si ma gandesc ca au fost multe momente in care am vrut sa renunt, in care nu mai aveam speranta, clipe pe care le-am igonorat si care am crezut ca sunt fara soarta. Apoi m-am gandit in acel loc, la acel lucru care mi-a dat putere in toti acesti ani.

Cred ca principala motivatie pe care am avut-o a fost acel an, acel moment, acea lectie pe care nu multi o primesc.

Toate aceste invataturi sunt facute numai sa ne dea un imbold, sa ne faca sa intelegm cat de importanta este viata, cat de valoros este fiecare minut pe care il strabatem.

In esenta, nu traim pentru noi sau pentru cei din jur, ci pentru acele momente pline de insemnatate, de viata. Invatam din orice si suferim din orice, dar la finalul zilei ajungem sa ne multimim cu o rugaciune si cu un sincer ”multumesc” catre Cel de Sus.

Existenta noastra este efemera, insa oamenii importanti vor trai vesnic, prin istorisiri, din generatie in generatie.

Nu cred ca exista viata fara risc. Nu cred ca exista risc fara esec.

Nu cred ca exista iubire fara speranta.

In mod spcial cred ca nu exista dorinta fara un dram de admiratie.

Ne gandim mereu cum ar fi viata alaturi de cel pe care ni-l dorim alaturi, cum ar fi sa putem iubi sincer, fara restrictii, cum ar fi fost daca ne-am fi intalnit la momentul potrivit.

Nimeni nu stie sa raspunda la aceste intrebari. Nici macar noi.

Atunci intervin tot soiul de iluzii, de sperante, de dorinte.

In interiorul nostru se duce o lupta grea, se duce un razboi pe care nici macar noi nu il putem opri.

Sa iubesti pe cineva, sa stii ca nu poti duce la bun-sfarsit aceasta dorinta, sa stii ca orice ai face tot nu va merge pana la capat, asta te doboara, dar te face mult mai intelept, te invata lectii de viata greu de trecut cu vederea.

Cu varsta, iti dai seama ca toate incercarile te fac sa fii alt om, ca toate greselile te invata sa fii mai intelept, sa fii tu, te formeaza.

Oricat incerci sa negi aceasta relatie sincerca, ea va reveni mereu in tine. In mintea ta, acel om va exista pentru totdeauna.

Oricat ai incerca sa te desprinzi de acest fapt, el va reveni la tine iminent.

Atractia este un lucru inexplicabil, ceva ce te duce intr-o alta lume. Este principalul pion al existentei noastre.

Sunt de parere ca fiecare iubire, impartasita sau neimpartasita, te duce acolo unde vrei sa fii, catre implinirea adevarata.

Consider ca indiferent de om, o atractie iminenta trebuie dusa la final, ca orice eveniment are cursul lui, iar orice experienta trebuie traita la maximum.

Cred ca indiferent de om, o atractie, candva, poate exista.

O data in viata vine clipa aceea.

O data in viata simti ca poti iubi cu toata inima, ca poti renunta la tot si o poti lua de la capat, oricare ar fi riscul.

O data in viata ai senzatia corecta ca ai intalnit omul potrivit si ca poti renunta la orice, ca esti gata sa risti totul pentru el.

Timpul trece, iar tu iti dai seama, pe zi ce trece, ca nu ai facut o gresala, ca ai face orice pentru a ramane asa, ca ai face orice pentru a pastra relatia ideala pe care o ai.

Ajungi la 35 de ani si te vezi cu o familie frumoasa, copii.

Ajungi la 45 de ani si ai o cariera buna, o viata decenta.

Ajungi la 55 de ani si iti dai seama ca ii poti oferi copilului tot ce ai tai nu ti-au oferit.

Ajungi la 65 de ani si realizezi ca faci totul de dragul nepotilor.

Ajungi la 75 de ani si constientizezi ca poti lasa mult mai mult decat o amintire.

Ajungi la 85 de ani si vezi ca nu a mai ramas nimic, ca tot ce le mai poti oferi sunt amintirile.

Amintirile sunt cele mai valoroase. Fara ele, suntem nimeni, fara ele, nu suntem noi.

Este tot ceea ce mai ramane dupa si primul lucru la care se vor gandi cei ce vor urma.

Iubirea eterna nu tine de ce spun ceilalti. Iubirea eterna tine de noi, de esenta noastra, de felul nostru de a fi, de firea noastra si modul de a iubi.

Sa iubesti o persoana, pentru 50 de ani, sa ii fii loial si sa te intorci mereu la ea, oricat de departe ai fi, sa fii mereu acolo pentru un sfat sau un sarut, asta inseamna iubire.

Sa fii acolo pentru un punct de sprijin, pentru un ajutor timid, pentru o critica, este esential.

Sa iubesti aceeasi persoana timp de 50 de ani nu este usor, dar este sanatos si benefic.

Reteta nu este scrisa, dar ”medicamentele” se administreaza zilnic, pe tot timpul vietii.