Ultimul voiaj

Exista un moment din viata in care iti iei adio de la copilarie. Practic, cat timp ai parinti, inca esti un copil, dar atunci cand ultimul bunic pleaca… este mult mai greu.

Astazi l-am condus pe ultimul drum.

Il priveam si nu imi venea sa cred.

O priveam pe verisoara mea, imi priveam familia si totul se derula foarte rapid.

Nu aveam puterea sa fac mai mult. Orice faceam, nu il puteam aduce inapoi.

Vreau sa imi amintesc mereu povetele lui, povestile de pe mare, din voiaje, privirea calda si conversatiile lungi.

Vreau sa imi amintesc primii ani din viata in care mergeam la ei, iar bunicul mi-a dat primele casete cu Tom & Jerry, dar si primul aparat de fotografiat.

Vreau sa imi amintesc mereu vizitele mele in bucataria micuta, alaturi de ei.

Desi bunica facea zece feluri de mancare, iar mie nu imi placeau, punea imediat o tigaie pe foc si imi facea cartofi prajiti.

Vreau sa imi amintesc mereu placinta cu branza si stafide (din care ”culegeam” stafidele).

Vreau sa imi amintesc vizitele in care ma duceam cu cea mai buna bere si ma certau pe motiv ca au cumparat si ei.

Vreau sa imi amintesc vocea lui, mesajele lui interminabile.

Mi-e teama, totusi ca, intr-o zi, candva, ii voi uita vocea. Nu vreau asta.

Imi e greu sa ma gandesc ca intr-o zi, candva, ii voi uita chipul bland, de bunic protector.

Pe vas era un lider, un om neinfricat, un om demn si serios. Atunci cand venea acasa, cand era vorba de familie, de nepoti, era o cu totul alta persoana. Se transforma.

Era genul de bunic putin rebel, dar autoritar si protector.

Era genul de om caruia nu ii trebuiau multe argumente pentru a te pune pe linia de plutire.

Tinea mult la cei din jur, la familie, la tara.

Era un patriot desavarsit.

Cu asta vreau sa raman. Cu faptul ca mereu ne-a tinut apropiati.

Astazi, mergand prin Constanta, voiam sa il sun, sa ii spun ca sunt acolo si trec pe la ei. Nu fusesem cu masina la ei pana acum.

Astazi am fost, dar nu acasa…

Bubu, iti promit ca voi avea grija de Diana, asa cum ti-am promis mereu si cum am incercat sa fac!

Focul din inima ta va arde mereu, atata timp cat noi vom trai.

Drum bun in ultimul voiaj, bunicule!

”Dupa ce au murit bunicii, voi ati fost cei carora am putut sa va spun asa! Acum ai ramas numai tu si simt ca pierd tot ce iubesc. Am incredere ca vei fi bine si ca ne vom revedea! Ai avut probleme si mai mari si ti-ai revenit! Iti multumesc pentru tot, pentru ca mi-ai dat un model si pentru ca am apucat sa petrecem putin timp impreuna in ultima vreme, desi nu era momentul potrivit… (…). O spun in numele meu si al Dianei ca te vrem bine si iti promitem ca vom duce numele COMAN mai departe, cu cinste!”

”Stai linistita. Te iubeste mult bunicul tau. Drac mort sau rata inecata nu o sa vezi! O sa fie bine!”

(29 mai 2021)

Candva, raspunsul tau era totul

Nu credeam ca voi vorbi cu cineva despre tine. Am facut-o.

Am incercat sa imi fac curaj, dar a venit de nicaieri.

Imi faceam scenarii despre cum va fi sa spun cuiva despre tine, iar cand am facut-o m-am simtit libera, m-am simtit eu.

Faptul ca am vorbit cu cineva special despre tine, a insemnat enorm.

Apoi m-ai ignorat total. Voiam sa iti spun si tie. Voiam sa iti spun totul, sa fim din nou cum eram inainte.

Ti-am dat mesaj si m-a uimit raspunsul tau.

Eram sigura ce ceea ce avem va dura o vreme, dar m-am convins ca tot ceea ce am vrut sa fie a fost in van.

Imi erai draga, vorbeam cu tine de drag, de placere, dar nu a fost la fel si  din partea ta.

Nu pot sa privesc in urma si sa imi dau seama ca totul a fost nimic. M-ai ajutat, m-ai sustinut, dar te-ai schimbat radical.

Ce pot face?! Nimic.

Raspunsurile tale inseamna nimic. Imi pare rau!

Candva, raspunsul tau era totul….

În ultima zi

Nu exista castigatori, numai persoane care au reusit!

Nu exista campioni, numai oameni care au dat totul pentru un vis!

Acest an a fost ”campionul” meu. Pot sa recunosc ca nu a existat o perioada la fel de buna, ca nu ma gandeam ca va exista vreodata cineva care sa ma faca sa fiu atat de competitiva, de exigenta cu mine, de buna in ceea ce fac.

Priveam pe fereastra de la etajul doi si te vedeam. Mi-a fost de ajuns o singura privire sa ies si sa iti vorbesc.

In urma cu opt luni nici nu te cunosteam, totul imi era strain.

Imi dau seama cat de mult m-am schimbat si cat de mult am evoluat, insa ceea ce simt a ramas la fel.

Observ cat de tare m-a ”afectat” acest mediu, cat de mult am evoluat, cat de mult am incercat (si am reusit) sa devin ceea ce sunt astazi. Nici nu ma gandeam ca voi ajunge in acest punct! Nu ma gandeam ca voi fi cine sunt acum!

Datorita tie am invatat sa cred ca orice vis este posibil. Privindu-te am invatat ca merita muncesc pentru ceea ce imi doresc.

Imi amintesc momentul in care te-am vazut pentru prima data. Mi-ai oferit incredere, apoi protectie si siguranta.

Am avut un moment de slabiciune si nesiguranta in care te-am sunat, iar tu m-ai ajutat neconditionat.

Am inteles faptul ca esti o persoana dificila, dar cu un suflet mare, ca orice problema as avea tu vei fi acolo pentru mine.

Am inteles multe lucruri, insa nu ma inteleg pe mine.

Tot ce vreau este sa iti multumesc pentru toate momentele: pentru clipele in care te priveam pe ascuns, pentru clipele in care visam gandindu-ma la tine, pentru clipele in care visurile mele prind contur avandu-te ca principal pion.

Pentru tot, iti multumesc!

In ultima zi, ultima privire a fost a ta, pierduta in multime, vorbind cu alte persoane, nereusind sa iti spun ceea ce simt, senina si optimista, ca de fiecare data.

In ultima zi, ultima mea privire ai fost tu.

Munceste pentru visul tau!

Privesc foaia alba si imi este greu sa scriu ceea ce simt.

Un cuvant, doua. O luna, sapte.

Sapte luni importante, de cand am aceasta melodie in minte, de cand simt acea melodie si imi apare imaginea ta.

Poate ca dansul nu ne va gasi impreuna, poate ca acele culori nu vor sclipi atat de tare, poate ca bratele tale nu vor fi la fel de primitoare, insa simt ca obrajii mi se ridica prin zambet de fiecare data cand te vad.

Simt ca e ceva ce vreau sa iti spun de fiecare data cand te privesc, ca totul va fi bine, ca vom avea mult timp la dispozitie sa fim noi.

O privire, o imagine, un cuvant. Atat imi este suficient pentru a ma pierde in prezenta ta.

Oamenii au trairi inimaginabile, simt acel fel de moment in care totul se duce de rapa atunci cand vezi pe cineva drag. Asta simt.

Simt ca totul graviteaza, simt cum trupul meu, pierdut si firav, se imbina armonios cu o traire efemera a ceea ce reprezinti.

Te privesc si realizez ca, de dragul tau, am invatat cateva lucruri esentiale: respecta-i pe ceilalti, iubeste-i pe cei din jur, inceraca sa fii tu si munceste pentru visul tau!