Traim o singura data. Sa facem viata sa merite!

Ce visam sa ajungem in viata? Ce ne dorim sa fim atunci cand suntem mici? Pompieri, politisti, profesori, doctori, balerine… Exista mii de vise ale unor copii care inca nu au dat piept cu viata, dar care au cele mai indraznete si arzatoare dorinte.

La 4 sau 5 ani nu realizam ceea ce traim, nu realizam ca avem o singura sansa sa ne urmam drumul.

Crestem si uitam sa visam.

Uitam sa luptam pentru acele vise frumoase din copilarie.

Ajungem sa lucram de dimineata pana seara intr-un birou, inconjurati de dosare si presati de termenele limita. Uitam simplele placeri ale vietii.

Cu timpul uitam ca am fost copii si ne-am dorit sa schimbam lumea. Uitam zilele in care cantam in fata oglinzii, tineam lectii pentru papusi sau ne uimeam parintii cu micile descoperiri stiintifice.

Ajungem la 40 de ani realizam ca timpul a trecut pe langa noi. Ce ne ramane de facut?! O luam de la inceput.

Pentru ca niciodata nu e prea tarziu sa iti indeplinesti visul si niciodata nu e tarziu sa iti dovedesti ca esti bun la ceea ce ai visat din totdeauna.

Traim o singura data. Sa facem viata sa merite!

…te voi iubi pentru totdeauna.

Cat as vrea sa iti spun ce simt.

Te privesc zilnic si ma gandesc cum ar fi acel moment.

Probabil m-ai respinge, nu ai reactiona pozitiv, dar stiu cat de tare as vrea sa iti spun ce simt.

Te privesc din partea cealalta a biroului si cuvintele imi stau pe buze. Nu pot sa iti spun nimic. Stiu ca este in zadar. Colega ta vrea sa inteleaga un dosar. Nu imi sta capul acolo. In niciun caz.

Nu te-am vazut azi.

Am incercat sa imi scot din minte chipul tau.

Am incercat sa te ignor, dar nu imi iese.

De fiecare data cand te vad, radiez. Tu nu vezi asta.

Nu vei putea iubi niciodata un om ca mine.

De ce?!

De ce e atat de gresit sa iubesc eu un om ca tine?!

De ce nu putem fi cu cine vrem, oricand vrem.

E greu si nu imi pot scoate din minte acele clipe in care interactionam.

De fiecare data cand imi rostesti numele simt ca ma sufoc, ca nu mai am aer.

Degeaba.

Stiu ca toate sentimentele mele sunt in in zadar si orice as face nu te voi putea avea.

Asa ca de ce sufar?! De ce imi doresc o iubire imposibila?!

De ce vreau sa fiu cu tine mai mult decat orice?!

Nu stiu. Stiu doar ca ceea ce am pentru tine este trecator, cu timpul va disparea totul, iar viata imi va arata cine esti cu adevarat, chiar daca te voi iubi pentru totdeauna.

Am nevoie de tine mai mult decat poti crede

Incerc sa ma tratez si nu pot.

Incerc sa nu mai fiu in prajma ta, dar imi este imposibil.

Atunci cand nu iti mai pot vorbi, atunci cand ma supar sau ceva ma deranjeaza, ma inchid in mine. Imi este greu. Ma simt incompleta.

Nici nu vreau sa stiu cum ar fi viata fara tine.

Imi este imposibil sa nu te pot saluta sau sa nu te pot intreba ce faci.

Imi este imposibil sa stiu ca nu iti spune ceva sau sa nu te pot imbratisa cand stiu ca iti este greu.

Am incercat sa ma iau dupa ei. Sa nu mai stau in preajma ta. Am incercat sa ma indepartez de tine pentru ca unii spun ca ar fi mai bine pentru reputatia mea.

Nu imi pasa.

Prietenii buni ti-i alegi dupa suflet, nu dupa scoala. Ti-i alegi in asa fel incat sa poti convietui cu ei, incat sa ii poti numi parte din familia ta.

Nu as concepe o viata fara tine. Acum, mai mult ca niciodata, inteleg asta si imi este greu sa cred.

Nu ma gandeam ca nu as putea rezista o zi fara tine.

Te vedeam si incercam sa te ignor. Imi venea sa rad, dar voiam sa nu te bag in seama.

Nu pot sa ma gandesc ca nu vei mai fi in viata mea candva si nu pot sa cred ca intr-o zi vei disparea, asa cum au disparut toti pana acum.

Tin la tine mai mult decat poti crede si nu as putea sa imi imaginez viata fara tine.

Nu as putea sa imi imaginez ca nu vei mai fi acolo cand am o problema sau cand am de dat un telefon in mijlocul noptii pentru ca cineva a tipat la mine sau cineva m-a certat, ca m-am despartit de cineva sau am o cadere nervoasa.

Ca prieten, pot spune ca te iubesc din tot sufletul, iar toate iesirile mele se datoreaza faptului ca tin la tine pana la Cer si inapoi.

Te rog, nu pleca din viata mea! Fii aici pentru ca am nevoie de tine mai mult decat poti crede!

Nu a fost sa fie

Nu pot sa plang. Nu stiu de ce. Totul mi se pare ireal si incerc sa ma ascund in scoica mea, sa nu las pe nimeni sa patrunda.

In sufletul meu se da o lupta apriga pe care nu o pot castiga.

Toti plang. Este greu sa vezi ca cineva atat de tanar pleaca dintre noi atat de devreme.

Intr-o mana am candela si in cealalta doi trandafiri albi. Stiu ca erau preferatii tai.

Pasesc cu temere pe poarta bisericii si nu stiu ce voi gasi la celalt capat. Fiecare pas mi se pare de plumb. Numar pasii pana la tine.

In jurul capelei nu sunt multe persoane si ma intristez.

De ce? De ce nu au vrut sa vina pentru un suflet atat de cald, atat de pasnic, atat de pur?!

Imi e greu sa inaintez si o las pe Paula sa mearga inainte. Stiu ca nu va suporta. Stiu ca i se va face rau atunci cand te va vedea. Este ultima colega care te-a vazut in viata.

Intru dupa ea si te privesc.

Parca dormi. Nimic nu tradeaza faptul ca tu nu mai esti cu sufletul printre noi.

Asez trandafirii langa sicriu si nu stiu cum sa plec mai repede de acolo.

Este greu. Foarte greu.

Vineri beam cafeaua impreuna si ne promisesem ca luni ne revedem la aceeasi ora.

Dar nu a fost sa fie.

Ai ales sa pleci mult prea repede dintre noi.

Draga noastra, nimic nu ne va face sa te uitam.