„Nu exista…nimic”

Poate nu iti dai seama si nu realizezi, dar acele momente, cat de mici au fost, au insemnat ceva. Poate ai impresia ca nu are noima orice zic sau ca glumesc cu tine, dar chiar te-am iubit.

De ce ai transformat totul in nimic?! De ce m-ai lasat sa cred ca va fi ceva cand totul s-a facut scrum?!

De ce ai vrut sa fii asa, in loc sa iti arati propriul chip. Si imi spui sa fiu eu…

Ce gluma.

Acel “ceva” chiar a insemnat ceva. Iar dupa sapte luni imi spui ca nu ai simtit nimic. Am simtit atatea. Si din partea ta si din partea mea.

E aiurea.

Unde esti? Tu, asa cum te-am cunoscut, fara resemnari, fara regrete, fara ocolisuri…

De ce te ascunzi dupa vise cand poti zbura departe?!

De ce esti atat de distant daca simti atat de multe?!

Si nu imi spune ca nu o faci, pentru ca simt.

Vreau sa fii acel om pe care l-am cunoscut si de care m-am indragostit, prima persoana pe care am simtit-o cu adevarat aproape, din toate punctele de vedere.

Persoana care m-a invatat ce e dragostea adevarata, care mi-a aratat ca nu pot trai fara iubire.

Unde e acel om dornic de aventura?!

Tot ce a fost in primavara s-a spulberat brusc, odata cu amintirile si sperantele mele desarte. S-a terminat ceea ce am numit “viata”.

De acum inainte sunt un simplu visitor ce alearga printre stele, fara destinatie.

Atat de mult te-am iubit.

Dar nu ai vazut.

Pacat.

Nu cred ca te va mai iubi cineva vreodata asa cum am facut-o eu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: