Ce pacat…

E ciudat sa te gandesti la un om ca la ceva ce iti apartine. E ciudat sa il vezi azi, maine, in fiecare zi si sa nu il poti atinge.

cov

 

E ciudat sa nu mai fie cu tine atunci cand ai cea mai mare nevoie, sa iti doresti o imbratisare, dar toate sperantele sa fie in vid pentru ca stii ca este plecat pentru totdeauna.

 

E frumos sa revezi toate acele imagini, tot ce a insemnat el o perioada, chiar si atat de scurta, insa niciun regret nu poate cumpara inapoi absenta.

Ma gandesc la noi de parca ar fi fost ieri. Atat de stangaci, dar atat de doritori, pornind in viata de la un singur vis ce ne-a adus impreuna.

 

Parea atat de simplu.

Ciudat.

Parca mai ieri vorbeam pentru prima data.

Parca mai ieri te strangeam in brate.

Parca mai ieri eram singuri, privindu-ne fix, imaginandu-mi Universul pentru noi.

M-am inselat.

De ce nu putea fi bine? De ce a trebuit sa pleci?!

De ce nu ai acceptat prezenta mea?!

 

De ce refuzi sa fii aici?

Simt ca esti langa mine, dar atat de departe…

Uneori ma gandesc cu ce am gresit.

Esti perfect.

Vad viitorul in ochii tai, dar nu viitorul nostru.

Si totusi, te iubesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: