Te privesc și îmi este greu să scriu.
Te privesc și realizez cât de bogată sunt pentru că te am.
Emoțional, sunt cea mai fericită și bogată persoană din lume.
Sună mult prea siropos, dar atunci când iți privesc ochii căprui precum boabele de cafea, părul ondulat și rebel ca o zi neglijentă în bătaia valurilor, atunci realizez cât de norocoasă sunt pentru că te am.
Îmbrățișearea caldă, precum primele raze timide ale primăverii, mă fac să mă simt din nou adolescentă. Simt din nou, în fiecare zi, acele emoții insignifiante ale primilor fluturi din stomac, acele prime întâlniri de priviri din facultate, primele cuvinte rostite unul față de celălalt.
Toate se leagă acum într-un lanț nemărginit de iubire și speranță, de ideea că mâine va fi mai bine decât astăzi, de ideea că ieri a fost cea mai norocoasă zi din viața mea, urmată de alte mii de zile fericite alături de tine.
Răsăritul, razele matinale ce mângâie marea, sunetul cald al pescărușilor, freamătul măslinilor în bătaia vântului dulce de august, toate mă poartă cu gândul la tine, la prezența ta discretă, la siguranța pe care o simt alături de tine.
Fără să îmi dau seama, m-am îndrăgostit de cel mai bun om de pe Pîmânt.
Este un vis din care nu vreau să mă trezesc.
Dacă mă voi trezi, tu sigur ai fi alături de mine.
Ella Coman 
Lasă un comentariu