Din anul 1931, populatia comunei Afumati a inceput sa creasca semnificativ. Recoltele erau din ce in ce mai bogate, iar oameni din zonele limitrofe se stabileau in Afumati, considerandu-l ”un taram fermecat”.
Biserica veche, construita in anii 1690, pe vremea familiei Cantacuzino, devenise neincapatoare pentru enoriasi. De aici s-a nascut ideea construirii unei noi biserici, Parohia Afumati II.
In anul 1931, in luna octombrie, s-a luat decizia construirii unui nou lacas de cult pe soseaua principala, catre Urziceni, in zona de rasarit a comunei. Ideea i-a provenit domnului Vasile Teodorescu, chiar intr-o zi de Sfantul Dumitru, atunci cand, ajuns la sluja, i-a fost greu sa inainteze catre altar pentru a aprinde o lumanare.
Inaintea acestei zile, prin batrani si prin sat se discuta deja tema construirii unei noi biserici, insa, aceasta tema fusese abandonata de fiecare data.
La acel eveniment, Vasile Teodorescu si-a zis ” Mai este nevoie inca de o biserica”.
La acel moment, nu se gandea ca vorbele i se vor adeveri, dar cu sprijinul comunitatii a reusit.
Dupa lungi discutii, ideea a fost aprobata. Fiind parte din consiliul bisericii, domnul Teodorescu a luat fraiele in mana. Dupa slujba de duminica au decis sa se intruneasca comitetul de constructie, sa se incheie procesele verbale. Dupa slujba, angajatii bisericii au mers la o carciuma din sat, acolo unde, dupa cateva pahare, s-au pus la cale planurile de realizare ale noului lacas.
De astfel, si in ziua de astazi, in Afumati se crede faptul ca ideea bisericii a venit la un pahar de vin, nici decum in timpul unei slujbe.
Ideea a fost aprobata, iar procesele verbale au fost semnate, regia de construire a fost stabilita. Nu ramanea decat ca biserica sa isi stabileasca prima piatra de temelie.
Dar o biserica nu se construia asa, oricum.
Era necesar un plan bine pus la punct si bani pentru sustinerea constructiei. Banii au fost colectati de la enoriasi, cu sprijinul hotarator al dl. Teodorescu, fiind un pion principal in construirea noului lacas.
Parintele Ionel a fost cu greu convins sa ramana in sat. Aprobarea de la Patriarhie a fost obtinuta cu dificultate, dar si cu ajutorul lui Petrica (membru al Bisericii Vechi).
Dupa mai multe planuri propuse, la biroul arhitectului s-a hotarat, de comun acord intre Parintele Ionel si comitetul de construire al bisericii, ca, cladirea sa fie realizata in maxim cinci ani.
Dupa numirea in functii a casierului si a secretarului, s-a stabilit ziua pentru adunarea generala in care sa se aprobe planul de executie.
Astfel, lucrarile au fost executate, iar in Biserica Noua a venit preot vacant Preotul Toma Ceroiu.
Biserica a fost data in folosinta in anul 1938, purtand hramul Sfantului Dumitru, ziua in care, cu ani in urma, fusese luata decizia de a se construi un nou lacas de cult.
Andreea Coman 