Anina, intre istorie si prezent

Orasul Anina se afla in judeul Caras-Severin, la 36 de kilometri fata de resedinta de judet, Resita.

Acesta s-a dezvoltat la o altitudine medie de 645 de metri, facand parte din zona montana a Banatului. Orasul este inconjurat de muntii Aninei, parte a Carpatilor Occidentali.

Orasul are in componenta patru cartiere principale: Anina, Orasul Nou, Bradet  si Steierdorf. Orasul s-a dezvoltat ca unul preponderant minier, pe resurse importante de huila, descoperite in jurul anului 1770.

Legenda spune ca in anul 1770, pe cand erau cu porcii pe dealuri, copiii au gasit o bucata de carbune, scoasa la suprafata de raturile porcilor. Acestia, nestiind ce este, au facut focul, iar bucatile respective au ars. Unul dintre ei a dus acasa o bucatica, crezand ca este utila pentru apinderea focului. Tatal sau, Mathias Hammer, a dus roca la Oravita, primind in schimb 50 de florini.

Mai tarziu, Mathias Hammer a fost recunoscut drept descoperitor al rezervelor de huila din Anina, iar o strada si numele liceului din localitate ii poarta numele.

Orasul Anina s-a dezvoltat pe baza industriei mineritului.

In anul 1790, Mathias Hammer a descoperit huila de cea mai buna calitate, in Valea lui Anidrei. Doi ani mai tarziu, au inceput lucrarile in prima mina din zona, Steierdorf-Anina.

In anul 1846, colonia de carbune s-a transformat intr-un centru minier. In acelasi an a fost construit drumul Oravita-Steierdorf si au inceput lucrarile la Steierdorf-Bozovici.

In anul 1885, lucrarile au fost preluate de catre “Societatea imperial-regala privilegiata austriaca a cailor ferate de stat”.

In anul 1858 au inceput constructiile la un mare centru siderurgic in Valea Garlistei, inconjurata de o padure de anini. In acest context a aparut si numele „Anina”.

1860 a fost reprezentat de inceperea lucrarilor la calea ferata Steierdorf-Anina-Oravita. Pentru acest lucru a fost sapat in piatra numai cu tarnacoape, ramanand cel mai ingust tronson de cale ferata din Romania.

In zona Aninei a aparut si primul lac artificial din Romania, Buhui, format prin bararea unor cursuri de apa provenite din Pestera Buhui. Acesta a fost construit pentru alimentarea cu apa a asezarilor invecinate.

Anul 1952 a reprezentat un an de cotitura pentru localitate, fiind declarata oras sub numele de ANINA, celelalte colonii devenind cartiere.

O alta investitie importanta aparuta in zona a fost termocentrala de la Minis-Crivina, inceputa in anii ’80. Termocentrala a fost inchisa in anul 1989, dupa numai 8400 de ore de functionare. Localnicii sustineau faptul ca aceasta polua foarte mult, iar rufele ce erau puse dimineata la uscat trebuiau respalate seara, din cauza acesteia. Pentru aceasta termocentrala fusese gandit si un nou cartier de blocuri. Acestea au ramas in faza de “schelete”, nefiind terminate nici pana in ziua de astazi. Ruinele “Cartierului nou” ofera zonei un aspect de oras-fantoma. Astazi numai animalele localnicilor se bucura de adapostul oferit, acestea pascand in voie in zona respectiva si ascunzandu-se in ceea ce a vrut sa fie candva cel mai mare centru industrial din vestul Romaniei.

Dupa anul 1989, Anina s-a depreciat. Minele au fost inchise rand pe rand, iar strainii au inceput sa emigreze in tarile de origine. Soldatii luati ostatici in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, trimisi in lagarele din Romania, apoi obligati sa munceasca in mina, au primit ocazia perfecta de a se intoarce in tarile natale, in special in Germania-mama.

Din pacate, huila ajunsese sa fie extrasa de la 1.400 de m adancime, nemaifiind rentabila.

De aemenea, au fost inchise uzina, fabrica de suruburi, fabricile de ulei si parafina si fabrica de cherestea.

Odata un oras multiindustrial, Anina ajunsese sa fie un oras monoindustrial, slabit de toate fortele trecutului.

Componentele termocentralei si ale minei au ajuns sa fie vandute la fier vechi de catre o firma greceasca.

In 2006 a fost inchisa si ultima mina, dupa un accident in subteran cu sase victime. De amintit este faptul ca in aceasta zona au avut loc frecvente accidente miniere, cel mai grav fiind in anul 1920, soldat cu 217 victime. Pana la acel moment fusese cel mai grav accident minier din istoria Europei.

Anina s-a dezvoltat In jurul industriei miniere. Odata cu aceasta, populatia asezarii a continuat sa creasca. Din anul 1992 si pana in 2017, populatia a continuat sa scada, ajungand de la circa 11.000 loc. la 9.500 loc.

In concluzie, desfiintarea minelor au dus la disponibilizarea a sute de angajati. Ei s-au orientat catre alte centre miniere active sau catre marile orase, in cautarea unui trai mai bun. Lipsa locurilor de munca au facut din orasul Anina un oras-fantoma, “bantuit” de populatia varstnica si copii fara un plan concret de viitor.