Cred ca cea mai mare problema a zilelor noastre este graba. In goana noastra nebuna dupa bani, uitam acele lucruri mici cum ar fi o iesire bine-meritata la iarba-verde sau intr-un loc incarcat de istorie si cultura.
Am lasat in urma problemele de zi cu zi si am hotarat sa imi cunosc mai bine localitatea natala. Stiind mai multe povesti despre istoria comunei Afumati m-am hotarat sa vad “minunile” si cu ochii mei. Nu regret.
Numele comunei se trage din mai multe legende. Batranii locului spun ca acesta ar proveni de la cetele de rromi ce isi asezau taberele in aceasta zona si foloseau mereu cazane din fonta pentru a pregati mancarea, fumul fiind vizibil de pe distante mari. Oamenii din jur spuneau ca sunt “afumati”. O teorie oficiala spune ca pe acest teritoriu se produceau sire de mangan, fumegand aproape tot anul.
Oricare ar fi adevarata provenienta a numelui, localitatea se poate mandri cu o denumire originala.
Ceea ce multi nu stiu, insa, este partea incarcata de istorie a localitatii, locurile si peisajele deosebite de care dispune.
Din punct de vedere documentar, localitatea este atestata din anul 1510. Neoficial, aceasta apare pe o harta a marilor batalii (prezentata in “Istoria Romanilor” de C.C Giurascu – 1937) dintre anii 1418 si 1601. Aici figura o batalie purtata de Radu, fiul lui Radu al IV-lea cel Mare, care si-a luat si numele de Radu de la Afumati, dupa denumirea asezarii, un an mai tarziu.
Indiferent de partea din istorie din care provine Afumati, cert este faptul ca acesta a fost parte a Tarii Romanesti, condusa intre anii 1522 si 1529 de catre Radu de la Afumati.
Marturie a existentei unei vechi cetati pe teritoriul comunei, stau zidurile ce se zaresc pe partea dreapta a drumului catre Urziceni, in imediata apropiere a raului Pasarea. De asemenea, se zvoneste faptul ca acestea nu ar fi ziduri ale cetatii propriu-zise, ci, mai de graba, ale unui grajd aflat tot in proprietatea curtii domnesti de la acea vreme.
Cum mergi de la Bucuresti, catre Urziceni, pe partea stanga, drumul european E85 se intesecteaza cu DJ 100, ce merge catre localitatea Stefanesti. Dupa ce lasam in urma o
serie de case moderne, la aproximativ 800 de metri de soseaua principala, pe partea stanga, se inalta semeata o biserica cu o importanta valoare istorica. Biserica Adormirea Maicii Domnului a fost ctitorita in jurul anului 1696, in stil brancovenesc. Aceasta are forma de nava, cu absida altarului semicirculara, iar turla clopotnitei se afla pe pronaos.
Usa de acces este din lemn de stejar sculptat, dupa modelul bisericilor cantacuzinesti. De asemenea, in biserica se afla doua sfesnice imparatesti din piatra, donate chiar de catre ctictor.
De curand, biserica a fost dotata cu o clopotnita noua, construita chiar la poarta de acces din Soseaua Stefanesti si inaugurate de hramul bisericii, pe 15 august 2017.
Cum iesim din biserica, in partea stanga intram intr-o curte mare, plina de verdeata. Pe parcurs ce inaintam printe teii seculari si fostele adaposturi ale IAS, putem observa cum se ridica semet asa-numitul conac Cantacuzino. Acesta facea parte, alaturi de biserica, din Curtea Cantacuzinilor.
Arata neasteptat de bine, parca neatins de negura timpului, de o culoare alb-crem superba si cu, contraste maronii la geamuri si trepte. Cum pasesti in interior te izbeste un parfum al veacurilor apuse. Iti poti imagina, inca de la usa, oameni ai claselor privilegiate de la acea vreme, trecand pe langa tine si antrenandu-se intr-un vals atat de iubit cu aroape 300 de ani in urma.
Mobila a fost reconditionta si intretinuta, iar toate exponatele sunt mereu curate, asteptand parca vizita turistilor pasionati de istorie si arta frumoasa.
In fata se intinde sala mare. O oglinda imensa te face sa te pierzi in decor. Mesele si scaunele de pe mijloc sunt pregatite sa isi primeasca oaspetii, la fel ca in anii 1700.
Este surprinzator cat de bine a rezistat cladirea, insa prin costuri mari de intretinere si restaurare.
La etaj se aflau camerele proprietarilor, dar si camere mai retrase in care se retrageau boierii pentru discutii si afaceri, in timpul balurilor si intalnirilor. Toate oglinzile si tablourile au modele vegetale deosebite, specifice vremii.
La parter si in mansarda se aflau camerele personalului, bucataria si camarile. La subsol se afla o crama, ascunsa de ochii curiosilor, in care se spune ca se ascundea Constantin Cantacuzino in 1688, dupa ce a fost ales domnitor, pentru a tainui planuri alaturi de oamenii de incredere si aliati.
Se spune ca din camera de la parter, afla in dreapta intrarii, Contsantin Cantacuzino scria mesaje catre marii carturari ai vremii, cerceta hrisoave in graca sau latina.
In perioada in care a locuit la Afumati, acesta a continuat sa isi achizitioneze volume importante, care, conform catalogului ramas martor in aces loc, continea literatura religioasa, epopeile homerice, opere clasice grecesti si latine, scrieri filozofice ale lui Aristotel s.a.
Se zvoneste faptul ca din cramele aflate la subsol ar porni cateva tuneluri ce face legatura cu centura de fortificatii ale Bucurestiului si unde se puteau ascunde boierii in cazul unei invazii.
Nu stiu daca aceasta teorie este adevarata sau nu, insa stiu ca se merita a vizita Curtea Domneasca si ce a mai ramas din vechile ziduri ale cetatii lui Radu de la Afumati. Pentru bucuresteni, acestea se afla la numai 16 km spe Urziceni, iar daca va plictisiti de istorie, aveti la dispozitie 5 lacuri de pescuit sportiv si relaxare. Daca nici acestea nu va fac cu ochiul, va recomandam o plimbare prin padurea peisagistica, pe drumul ce face legatura intre Afumati si Petrachioaia.
Sper ca v-am convins sau macar v-am facut putin curiosi de frumusetile acestei localitati si veti vizita in curand urmele istorice si peisajele superbe ale comunei Afumati!
_________________________________________________________________________
Pentru detalii:
Facebook: Primaria Afumati
Instagram: Afumati Online
Website: primariaafumati.ro
_________________________________________________________________________
Surse foto:
Harta prelucrata QGis
Ziarul Lumina
Primaria comunei Afumati
Arhiva personala
Andreea Coman 
Comentarii revizuite si adaugite la „Goana prin Istorie_Afumati-ilfov”––-
Forwarded message –––-
From: Cristache Trandafir
Date: 2017-10-15 11:50 GMT+03:00
Subject: Comentarii la Monografia Afumati a d.rei Ella Coman si
revenire la PROPUNERI din 2014
To: secretariat@primariaafumati.ro
https://ellacoman.com/2017/09/17/goana-prin-istorie-afumati-ilfov/
Stimati domn primar G. Dumanica si doamna secretar-primarie M. Tudor,
SubsemnatulTrandafir Cristache m-am nascut, in 1941, intr-o casa de pe str. Oituz 50, casa vecina cu Conacul Cantacuzino, in spatele casei parintesti, fiind zidul curtii conacului, din care s-a pastrat circa 3 metri. Strada se termina cu poarta de fier forjat, flancata de doua casute ale administratorilor conacului (chelar si gradinar).
In manualul de istorie de clasa a VI-a de liceu, in 1956 se mentiona, ca la Afumati a fost primul atelier de produs postav(piua), din Tara Romaneasca, care in procesul de producere a stofelor de lana, folosea foc continuu, de la al carui fum, ar proveni denumirea de Afumati. Este indeobste cunoscut, ca o zona de pe malul paraului Pasarea, spre Stefanesti, se cheama la „piua”. Aceasta ar indreptati sa consideram ca denumirea de Afumati, este data de fumul de la acea piua.
Dupa Cantacuzini, conacul a schimbat mai multi proprietari, nume ilustre in istoria noastra_Moruzi, Ipsilanti, Dumba (pana prin 1960, strada Oituz se numea Dumba), Hina, Negropontes_din 1910, care a detinut-o pana in 1948, cand a fost nationalizata si a devenit (GAS) IAS.
Poarta de fier forjat din capatul strazii Dumba/Oituz era intrarea principala la conacul Cantacuzino.
De la poarta, pana la conac, era o aleie pietruita, lunga de cca 250 metri, cu borduri din granit, cu castani pe ambele laturi. In dreapta aleiei se afla o livada iar in stanga, pe malul paraului Pasarea, era o gradina de trandafiri.
Pe dealul, de pe malul drept al paraului exista o podgorie cu vita „nobila” apartinand familiei Negropontes.
Peste drum de casa mea se afla „ghetaria” conacului, cu acoperis din stuf, la nivelul solului. Pe latura de est a bisericii se afla un „padock”, cu cai de rasa.
Intre livada si curtea bisericii/padock se aflau magaziile pentru ceriale.
In prezent, conacul este in proprietatea Agroindaf SA (PDG_ultimul director al IAS).
Noul proprietar a vandut terenul pe care se afla padockul-cca 5000 m p,
firmei Jilaveanu Transcom, care, cu miile de cai putere ale TIR-urilor, polueaza zona si prin trepidatii afecteaza biserica-monument national si casele de pe str. Stefanesti.
Magaziile sunt in paragina, una din ele, fiind grav afectata de un incendiude la atelierul chinez de asamblat biciclete, fost chirias Agroindaf.
Pe o suprafata de cca 2000 mp, in spatele casei mele, intre magazii/atelierul jilaveanu si paraul Pasarea, se afla „culturi” de buruieni inclusiv cucuta de 2-3 metri (planta otravitoare); anexez o poza cu aceasta „cultura”, in care, pe fundal se vad una din magazii-cea incediata si atelierul de reparatii Jilaveanu Transcom.
Cu aceasta ocazie, va reamintesc despre propunerea mea din 10 iulie 2014, repetata, fara raspuns/actiune, in 2015, 2016 si ultima data-14 iulie 2017, respectiv
„Sa analizati posibilitarea schimbarii de terenuri cu Jilaveanu SA, in locul terenului central, (de langa Biserica/ Conac Cantacuzino), de cca 5000 mp, cu unul mai ieftin al Primariei, la o margine a comunei, eventual langa Urban SA/Stadion, sau o alta locatie, care poate deveni zona industriala.
Prin aceasta schimbare se pot realiza mai multe lucruri/ lucrari:
– eliminarea unei surse de poluare in aceasta zona relativ centrala (inclusiv efectul dezastruos al circulatiei autovehiculelor grele asupra asfaltului si caselor de pe str. Stefanesti si mai ales asupra bisericii Adormirea Maicii Domnului-monument istoric);
– s-ar putea amenaja un centru cultural/religios/ sportiv (terenuri tenis, bazin de inot s-au strand (eventual impreuna cu Parohia si Agroindaf SA);
– Primaria ar putea realiza, pe terenul propriu si colectarea si dirijarea apelor pluviale spre „garla” Pasarea.
Sper ca de aceasta data, avand in vedere trecutul glorios al comunei precum si preocuparile tinerilor angajati ai primariei (Ella Coman), sa actionati si urmare propunerilor de mai sus, pentru ca si generatiile viitoare sa fie mandre de rezultatele administratiei dumneavoastra.
Cu respect,
Cristache Trandafir
ApreciazăApreciază