Iubesc bataliile mici. Aduc cele mai frumoase rezultate.

Ce faci atunci cand toti anii trec pe langa tine si nu ii bagi in seama?!

Ce faci atunci cand te crezi tanar si invincibil?! Consideri ca nimic nu ti se poate intampla, dar este o capcana.

Deodata, fara nicio atentionare, fara sa iti dai seama, ceva te schimba pentru totdeauna. Este un mod mult prea simplu de a spune ca totul se intampla cu un rost, dar atunci cand ceva grav ti se intampla, ai face orice sa poti da timpul inapoi.

Privesc in urma si ma intreb cat de dificil a fost sa trec peste acesle vremuri, ce suflet de copil a trebuit sa sacrific ca sa pot lasa loc liber acelui adolescent, apoi adult, care mi-au napadit viata mult prea devreme.

De ce a trebuit sa fie totul atat de curand?!

Privesc in urma si ma intreb de ce a trebuit sa imi indrept privirea in acea directie, tocmai in acel moment.

Probabil ca totul avea sa ma schimbe, insa acel sentiment nu va disparea nicodata.

Ma simt incompleta acum, cu atat mai mult atunci cand imi dau seama de persoana care am devenit, de omul care m-a creat acel eveniment, de cat de tare au putut sa ma schimbe niste povesti care nici macar nu erau ale mele, batalii la care nu am luat parte in mod direct, dar care m-au facut sa imi dau seama cat de parsiva poate fi viata.

Privesc in urma si realizez cate am pierdut, dar si cat de multe am castigat, cate m-au invatat acele experiente, cata putere mi-au dat, cate determinare au creat in mine, incat sa imi depasesc limitele si sa fiu cine sunt astazi.

Pentru ca nu orice batalie castigata iti aduce si razboiul, ci pentru ca orice mic conflict iti poate aduce totul. Iar acel mic ”conflict” mi-a adus mie ceea ce am astazi.

Acesl mic ”conflict” a facut dintr-un copil naiv, un om care stie astazi sa aleaga intre bine si rau, intre inceput si final, intre a renunta si a reusi.

Iubesc bataliile mici. Aduc cele mai frumoase rezultate.

Traim o singura data. Sa facem viata sa merite!

Ce visam sa ajungem in viata? Ce ne dorim sa fim atunci cand suntem mici? Pompieri, politisti, profesori, doctori, balerine… Exista mii de vise ale unor copii care inca nu au dat piept cu viata, dar care au cele mai indraznete si arzatoare dorinte.

La 4 sau 5 ani nu realizam ceea ce traim, nu realizam ca avem o singura sansa sa ne urmam drumul.

Crestem si uitam sa visam.

Uitam sa luptam pentru acele vise frumoase din copilarie.

Ajungem sa lucram de dimineata pana seara intr-un birou, inconjurati de dosare si presati de termenele limita. Uitam simplele placeri ale vietii.

Cu timpul uitam ca am fost copii si ne-am dorit sa schimbam lumea. Uitam zilele in care cantam in fata oglinzii, tineam lectii pentru papusi sau ne uimeam parintii cu micile descoperiri stiintifice.

Ajungem la 40 de ani realizam ca timpul a trecut pe langa noi. Ce ne ramane de facut?! O luam de la inceput.

Pentru ca niciodata nu e prea tarziu sa iti indeplinesti visul si niciodata nu e tarziu sa iti dovedesti ca esti bun la ceea ce ai visat din totdeauna.

Traim o singura data. Sa facem viata sa merite!

…te voi iubi pentru totdeauna.

Cat as vrea sa iti spun ce simt.

Te privesc zilnic si ma gandesc cum ar fi acel moment.

Probabil m-ai respinge, nu ai reactiona pozitiv, dar stiu cat de tare as vrea sa iti spun ce simt.

Te privesc din partea cealalta a biroului si cuvintele imi stau pe buze. Nu pot sa iti spun nimic. Stiu ca este in zadar. Colega ta vrea sa inteleaga un dosar. Nu imi sta capul acolo. In niciun caz.

Nu te-am vazut azi.

Am incercat sa imi scot din minte chipul tau.

Am incercat sa te ignor, dar nu imi iese.

De fiecare data cand te vad, radiez. Tu nu vezi asta.

Nu vei putea iubi niciodata un om ca mine.

De ce?!

De ce e atat de gresit sa iubesc eu un om ca tine?!

De ce nu putem fi cu cine vrem, oricand vrem.

E greu si nu imi pot scoate din minte acele clipe in care interactionam.

De fiecare data cand imi rostesti numele simt ca ma sufoc, ca nu mai am aer.

Degeaba.

Stiu ca toate sentimentele mele sunt in in zadar si orice as face nu te voi putea avea.

Asa ca de ce sufar?! De ce imi doresc o iubire imposibila?!

De ce vreau sa fiu cu tine mai mult decat orice?!

Nu stiu. Stiu doar ca ceea ce am pentru tine este trecator, cu timpul va disparea totul, iar viata imi va arata cine esti cu adevarat, chiar daca te voi iubi pentru totdeauna.

Am nevoie de tine mai mult decat poti crede

Incerc sa ma tratez si nu pot.

Incerc sa nu mai fiu in prajma ta, dar imi este imposibil.

Atunci cand nu iti mai pot vorbi, atunci cand ma supar sau ceva ma deranjeaza, ma inchid in mine. Imi este greu. Ma simt incompleta.

Nici nu vreau sa stiu cum ar fi viata fara tine.

Imi este imposibil sa nu te pot saluta sau sa nu te pot intreba ce faci.

Imi este imposibil sa stiu ca nu iti spune ceva sau sa nu te pot imbratisa cand stiu ca iti este greu.

Am incercat sa ma iau dupa ei. Sa nu mai stau in preajma ta. Am incercat sa ma indepartez de tine pentru ca unii spun ca ar fi mai bine pentru reputatia mea.

Nu imi pasa.

Prietenii buni ti-i alegi dupa suflet, nu dupa scoala. Ti-i alegi in asa fel incat sa poti convietui cu ei, incat sa ii poti numi parte din familia ta.

Nu as concepe o viata fara tine. Acum, mai mult ca niciodata, inteleg asta si imi este greu sa cred.

Nu ma gandeam ca nu as putea rezista o zi fara tine.

Te vedeam si incercam sa te ignor. Imi venea sa rad, dar voiam sa nu te bag in seama.

Nu pot sa ma gandesc ca nu vei mai fi in viata mea candva si nu pot sa cred ca intr-o zi vei disparea, asa cum au disparut toti pana acum.

Tin la tine mai mult decat poti crede si nu as putea sa imi imaginez viata fara tine.

Nu as putea sa imi imaginez ca nu vei mai fi acolo cand am o problema sau cand am de dat un telefon in mijlocul noptii pentru ca cineva a tipat la mine sau cineva m-a certat, ca m-am despartit de cineva sau am o cadere nervoasa.

Ca prieten, pot spune ca te iubesc din tot sufletul, iar toate iesirile mele se datoreaza faptului ca tin la tine pana la Cer si inapoi.

Te rog, nu pleca din viata mea! Fii aici pentru ca am nevoie de tine mai mult decat poti crede!