Bunicii lasa in sufletul nostru un gol imposibil de umplut.

Ne cresc, ne mustra atunci cand gresim, ne ghideaza pasii catre lumea in care vrem sa ajungem. Chit ca vrem sau nu, suntem urmasii lor, a ceea ce ei au vrut sa devenim, a ceea ce ei si-au dorit pentru noi.

In fiecare zi suntem legati de ei.

Suntem mici pioni pe o tabla de sah a vietii, a ceea ce ei si-au dorit de mult sa indeplineasca.

Ne iau micutele maini in palme si ne sufla un aur magic pe care nu il putem observa. Ne insufla dragostea pentru meseria pe care ei au avut-o sau pentru cea pe care si-au dorit-o.

Fara sa ne dam seama le urmam calea.

Ii iubim fara sa realizam.

Atunci cand pleaca, insa, lasa un gol imens. Un gol pe care nu il putem umple cu nimic.

Sunt mai mult decat parintii.

Ne cresc de mici, ne calauzesc pasii in tot ceea ce facem, iar noi nu ii ascultam mereu.

”Ce stiu ei?!” ”Nu au dreptate!”

Asta ne spunem mereu cand ne cearta.

Ne vom da seama, din pacate, atunci cand scaunul lor va fi gol, atunci cand nu va mai avea cine sa ne critice, atunci cand nu va mai avea cine sa ne intinda bani de buzunar, atunci cand nu va mai avea cine sa ne ia apararea in fata parintilor.

Va fi prea tarziu atunci cand ne vom da seama ca vom sta in fata unui pat gol, a unui scaun gol, a unei curti goale, pierite de orice spirit, de orice forta.

Nu va mai fi bunicul, cel care ne ducea la gradinita in fiecare dimineata, cel care ne invata despartirea in silabe atunci cand aveam cinci ani, cel care dormea langa patutul nostru la pranz, cel care ne arunca jucariile inapoi in pat atunci cand nu voiam sa dormim.

Nu va mai fi nimeni ca bunica care ne facea cartofi prajiti seara, care alerga cu noi prin casa, care ascundea nuci si se prefacea a fi veverita.

Nu va mai fi niciodata copilaria pe care o stim.

Nu va mai fi Dolly, catelusa casei, care se va arunca in zapada pentru noi. Nu va mai fi niciodata sa latre pentru pisica de pe gard sau sa reactioneze la fotografia de Craciun.

Nu vor mai fi bunicii care ne-au invatat atat de multe lucruri.

Acum sunt numai amintiri, nume ramase in istorie sau in amintirea noastra!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s