Melodia numarul opt

Imi aduc aminte cand eram copil. Nu imi imaginam ca voi ajunge aici. Nu imi imaginam nici macar 10% din ce am acum.

Imi amintesc acea melodie, numarul 8 de pe albumul „S-a schimbat”, pe care o aveam pe repeat, in fiecare seara, pe CD-playerul portabil primit de Craciun.

Imi imaginam cum ar fi viata daca ar fi facuta dupa acel cantec. Cat de frumos ar fi sa ai pe cineva pentru totdeauna.

Imi imaginez cum era nu am nicio problema, cum singura grija era planul de joaca de a doua zi, cum nu ma gandeam ce ma asteapta la serviciu.

Acum merg in fiecare dimineata la munca, iar la ora 8 si 20 ma intampina melodia numarul 8. Ma napadesc o gramada de amintiri, iar lacrimile nu imi mai siroiesc pe obraji, ca in primele zile. Imi dau seama ca nu mai sunt un copil, ca ceea ce a fost candva s-a pierdut, s-a irosit in lungul drum al amintirilor si nu mai pot da inapoi ce am pierdut.

Melodia numarul 8 este acum imnul unei generatii, pe care eu il ascultam necontenit la 12 ani. Este melodia care a schimbat si a modelat relatii, mai putin pe a mea.

Melodia numarul 8 este ceea ce ma definea candva.

Inca te iubesc

Ce inseamna Craciun fara iubire?!

E nimic. E acel moment in care incerci sa realizezi ce este viata. In care incerci sa corelezi viata de zi cu zi cu bunastarea. E acel moment in care vrei sa treci peste tot ce e rau si vrei sa dai tot ce e mai bun pentru a avea un an nou excelent.

Craciunul fara iubire e o lipsa. In care iti dai seama cat de importanta era acea persoana pentru tine. In care sa petreci sarbatorile cu ai tai fara a mai fi cineva in joc… aiurea.

Imi amintesc sarbatorile din copilarie in care ne strangeam cu totii in jurul mesei, parinti bunici, pisica fura bucata de friptura de pe masa, dar gaseam puerea de a face haz de necaz….

Imi amintesc sarbtorile pline de zapada si colindatori, de catelusa noastra, Dolly, care mai incerca sa fure cate o bucata de carne.

Toate aceste amintiri mi-au ramas intiparite in minte.

Eram copil, insa e greu acum fara cineva pe care sa iubesti din tot sufeltul si sa stii ca nu e langa tine.

Poate ca tu esti, poate ca exista acele povesti “Happy ever after” si tu esti printul fermecator. Insa stiu ca nu voi mai iubi pe cineva la fel de mult.

Stiu ca am facut o gresala.

Poate ca nu m-ai iubit suficient, am gresit si eu. Dar inca te iubesc. Au trecut atatia ani, dar inca te iubesc.

Trust me!

Poate ca aveam nevoie de noi perspecite pentru noul an si aveam nevoie de „recenzii” pentru anul ce a trecut. Dar simt ca am acest bilant de anul trecut si nimic nu a nou.Poate ca tu nu intelegi ce inseamna acest nou an pentru mine, nu intelegi ce inseamna lipsa ta.

Insa am avut un vis ciudat noaptea trecuta. Se facea ca cineva drag, care nu mai este printre noi, incerca sa ma treaca o apa… Dunarea, iar tu nu erai acolo. Nu erai deloc. Era total altcineva, nu stiu cine, insa am simtit lipsa ta. Ma simteam fara putere.

Vorbim ca doi oameni care abia se cunosc. Nu inteleg de ce suntm atat de departe. De fapt, dar refuz sa cred.

Insistentele mele, clipele mele de euforie fata de tine, tot ce a insemnat TU ma fac din nou sa rascolesc trecutul si sa rememorez ceea ce ai fost tu in viata mea.

Nu o sa mint, dar imi lipsesti.

A trecut mai bine de un an de atunci, dar amintirea chipului tau este inca clar, sentimentele mele de iubire, marturiile mele sentimentale fata de ceea ce simteam, fata de ceea ce am exprimat atunci…. Imi lipsesti!

Te iubesc. E ciudat. Si ti-as spune-o pentru a mia oara, insa te port cu mine 24/24, esti primul gand care imi strabate trupul la prima ora si ultimul lucru la care ma gandesc cand inchid ochii.

Te iubesc. In fiecare minut, secunda si poate ca nu realizezi, dar nimeni nu te va iubi asa… Trust me!

Omul alaturi de care voi imbatrani

Credeam ca va fi simplu sa traiesc fara tine. Credeam ca va fi floare la ureche sa trec peste ce am avut Dar nu a fost atat de simplu… Si nu va fi.

Imi doream sa te vad si peste o suta de ani langa mine, sa te simt, sa te ating, sa iti spun cat de mult te doresc. Vedeam o familie alaturi de tine, dar nu a fost sa fie…

Inca mi te imaginez, te vad in toate persoanele pe care le intalnesc, te zaresc la orice colt de strada si ma gandesc ca esti tu.

Nu mi te pot scoate din minte, nu imi pot imagina ca exista altcineva in lume penru mine, in afara de tine.

Am trait ce era mai rau si ce era mai bun, am trecut prin apa si foc pana cand ne-am gasit linistea, iar acum o luam pe cai separate.

Degetele imi alearga pe tastatura. Atat de multe imi vin in minte despre tine. Atatea as scrie… As umple foi intregi, dar fara rost.

Tu vei pleca.

Nu vom mai fi noi, nu vom mai petrece nopti intregi de vorba, sa uitam unul de altul in patul meu de 120, nu vom mai zabovi la colt de strada sarutandu-ne pana la zori.

Tot ce a fost, rau sau bun, am petrecut impreuna. Atacuri de panica si crize de nervi, caderi emotionale si problemele de acasa, departe de locurile natale. Toate au fost. Le privesc cu dor si ma intreb ce am facut sa merit asta?!

Pentru ca doar tu ai fost si vei fi omul alauri de care mi-am imagiat ca voi imbatrani.