Ella, noua varianta

E trecut de ora 23. Telefonul suna, iar la celalalt capat sunt prietenii. Ma cheama in centru, la un bar, sa bem si sa dansam pana dimineata. De obicei merg. Sunt amatoare de astfel de iesiri pentru ca ma ajuta sa uit de tine. Sau sa vorbesc cu cineva despre tine. Depinde de conjunctura.

Z13517467_1211953122150730_10416586451883763_oilele trecute m-am gandit la cat de mult s-a schimbat viata mea de cand nu mai esti langa mine. Si la cat de mult m-am schimbat de cand l-am cunoscut pe el. Cred ca a reusit sa ma “repare”, sa scoata aceasta placere de a pierde toate noptile libere prin barurile din centru, uitand de mine.

Stau in varful patului si scriu experientele petrecute cu tine anul trecut. Mi se pare incredibil. E cea mai buna poveste pe care o am. Reflecta cel mai bine discrepanta intre Ella 2015 si Ella 2016. Sunt doua variante total diferite. Daca as fi ramas in varianta 2015, cel mai probabil nu mai eram unde sunt acum, nu terminam facultatea si aveam toate sansele sa ajung la desalcoolizare. Pana cand a aparut el si mi-a schimbat total perceptia despre viata si despre esecurile emotionale.

De azi refuz sa mai traiesc in trecut, sa imi beau mintile si putinii bani pe care ii am, refuz sa fiu Ella in varianta 2015. Tu nu meriti si nu ai meritat vreodata. De azi sunt un om linistit, dedicat familiei, atat de schimbat incat nici eu nu il recunosc.

 

Pana la capatul podului

14141902_1262874003725308_6194859326184944370_nTrecem prin viata in mod haotic, fara sa ne pese ce se intampla in stanga sau in dreapta. Luam drept companie alti oameni, care ne parasesc mai devreme sau mai tarziu. Suntem mult prea ocupati pentru a fi iubiti, nu avem timp pentru asta. Ne e aproape imposibil sa acceptam ca exista o alta fiinta umana care dezvolta sentimente fata de noi.

Trecem mai departe de parca am fi ghidati, dar ajungem intr-un punct in care acceptam pe cineva alaturi. Ni se pare ciudat, strain, dar e cat se poate de real. La un moment dat suntem pusi in fata unui pod fragil, de mana cu omul ales. Avem doua variante: sa spunem “nu pot”, “nu vreau”, “mi-e frica” sau sa il traversam pana la capat.

Suntem pusi in fata unei alegeri ce ne va marca existent. Acel pod, acea decizie, va fi cea mai grea pe care va trebui sa o faci. Dar nu vei avea de ales. Intr-o buna zi vei fi fericit cu alegerea ta. Sau o vei regreata in fiecare zi.

Am ales sa trec podul. Pana la capat. Fara sa clipesc. Nu e usor, dar cu el de mana, nimic nu pare imposibil. L-am trecut pana la capat. Un pod fragil si ruginit nu mi-a oprit visul in loc. M-a lasat sa sper si sa iubesc mai departe.

Oricat de greu ar fi in viata, trebuie sa risti si sa treci podul. Nu conteaza ce pierzi, ce lasi in urma. Privelistea de pe cealalta parte va fi incredibila.

Asuma-ti riscul! Treci podul cu cel pe care il iubesti!

Traiesc cu adevarat de cand ma iubesti

 

pleasing-couple-love-hug-wallpaper

Traim in prezent, in haos si monotonie, nu avem timp si nu vrem sa zambim, trecem unul pe langa altul ca niste roboti. Stam cu agenda intr-o mana si cu paharul de cafea in cealalta. Ocazional avem si volanul masinii sub control si telefonul la ureche. In toata goana dupa avere si faima uitam ce ne reprezinta cu adevarat.

Ma consider un exemplu.

Nu imi amintesc exact unde ma aflam in urma cu doi ani pentru ca tu nu erai in viata mea. Ai aparut intr-o banala zi de toamna, iar totul s-a schimbat. Toate obiectele pe care le tineam zilnic in mana au fost inlocuite cu mana ta. In loc de agitatie si stres, mi-ai oferit stabilitate si ceva in care sa cred.

Atunci cand ai aparut ai alungat tot raul din jurul meu, ai adus lumina in intunericul meu sufletesc. Nu mai exista zi in care sa ma intreb ce caut cu adevarat pe acest Pamant. Prezenta ta imi ofera toate raspunsurile de care am nevoie.

Nu sunt un om perfect, nici tu nu esti, dar iubirea ta m-a invatat sa traiesc cu adevarat.

Esti doar un vis

Eram acolo, undeva pe un camp. Se facea ca era seara, iar noi nu voiam sa plecam. Ne tineam de mana, iar tu imi spuneai ca ma iubesti. Dupa cateva clipe ai disparut. Iti auzeam vocea, dar nu te gaseam in multime. Eram intr-o multime de oameni agitati, te strigam, te cautam, te auzeam, dar nu te gaseam. Era intuneric.

Dimageeodata m-am trezit. Am realizat ca a fost un simplu vis, pentru ca tu existi acum numai in vise. Inca ma gandesc la ce am fi putut impartasi impreuna. Imi lipsesti. Tu nu mai esti aici, iar tot ce a fost sau nu a fost vreodata s-a transformat in vise ce nu ma lasa sa ma odihnesc. Ma trezesc brusc, in mijlocul noptii si te caut prin incapere. Nu e nimic acolo, numai eu cu respiratia mea greoaie. Vantul e cel care imi da impresia ca esti langa mine, dar realizez ca nu mai esti de mult aici.

Adorm la loc, sperand sa te reintalnesc. Nu mai apari, iar eu raman singura in mijlocului unui camp gol si verde. Sufletul meu suspina. Esti un simplu vis, fara motive. Asa cum ai fost mereu pentru mine.