În sufletul meu e vânt, Sunt furtuni, ploi, Săgeți de pace și război.
Un gând rătăcit te cheamă. Tu poți reveni la mine, iată! Dar nu vrei și totul pare Ca și cum se pierd-n zare O ultimă adiere, Un ultim gând, Lăsate de mult pe Pământ.
Ceas de seară, ore trec, Gânduri ce parcă se întrec Prin mintea mea acum să zburde, Dar nimeni nu le mai aude.
Vise, nori și tot ce-ți cer Este să mă lași să sper. Să sper ca totul are să mai fie Așa cum mi-ai promis tu mie.
Însă nu are să mai vină Cu o vorbă să îmi aprindă Vise, nori și tot ce sper. În viață totul este efemer.
Ella Coman 
Lasă un comentariu