Nu imi dau seama cand a trecut timpul. Poate ca eu am fost in urma, poate ca am ignorat trecerea vremii.
Poate ca nu am apreciat la timp ceea ce aveam.
Imi doresc sa fi fost altfel, imi doresc sa fi iubit la timp, sa fi pretuit la timp ceea ce aveam, sa fi pus pe primul plan ceea ce imi doream nespus.
Acum este prea tarziu. Acum nu mai pot spune ”te iubesc”, acum nu mai pot spune cat de mult tin la acel cineva.
Nu mai pot pretui ceea ce imi doream, dar, pe de alta parte, pot spune ca nu e niciodata prea tarziu pentru ceea ce iti doresti. Nu este prea tarziu pentru a considera ca pot avea tot ce iti doreste inima.
Nu pot spune ca este tarziu pentru ”te iubesc”. Niciodata nu va fi.
Viata te duce, uneori, in locuiri in ace nu iti imaginai ca vei ajuge. Viata te duce in locuri in care nu credeai ca vei supravietui, in locuri din care nu te gandeai ca vei iesi.
Pe mine, viata m-a dus in acel loc in care te-am intalnit pe tine.
Apoi, m-a dus in acelasi loc in care te-am pierdut.
Nu pot spune ca sunt incantata de aceste circumstante, insa vreau sa fiu impacata cu mine insami.
Ella Coman 
Lasă un comentariu