M-ai iubit. Acum regret. Pentru ca si eu am simtit la fel. Poate chiar mai mult.

Am suferit, recunosc. Am plans dupa tine, m-am intrebat “de ce eu?”. De ce a trebuit sa dau de un om atat de minunat ca tine, dar care refuza sa isi asume o responsabilitate? De ce nu m-ai putut iubi de fata cu toti? De ce relatia noastra a fost, in cea mai mare parte, secreta?

De ce ai evitat sa le spui alor tai despre noi? Nu ai fost in stare sa ii infrunti?

Azi, cand te-am vazut, mi-am dat seama de toate. Mi-am dat seama ca nu ai fi putut vreodata sa le recunosti celor din familie ca esti cu mine. Nu ai fi putut sa ma iubesti cu totul pentru ca nu asa esti tu. Esti un adult-copil. Pentru tine e inca un joc, chiar daca ai trecut prin atatea, dar, mai presus de toate, mi-am dat seama ca inca am sentimente fata de tine.

Stiu ca am trecut prin multe impreuna, in special prin evenimente negative ce au dus la despartire. Le regret in fiecare zi. Nu meritai asta. Nu ma meritai pe mine.

Realizez totusi ca si tu ai facut greseli. Una mare, mai ales. Ai tinut totul secret. Ti-a fost rusine cu mine? Nu m-ai iubit cu adevarat? Pentru ca nu exista relatii secrete, exista numai relatii sortite esecului.

Nu cred ca ai aflat vreodata cum ne-am cunoscut. Pentru ca nu am avut vreodata curaj sa iti spun. Asa ca o fac in scris, asa cum ma pricep cel mai bine.

Trecuse ceva timp de cand ma indragostisem pe bune de cineva. Eram intr-o perioada ciudata, in care incercam sa ma regasesc, in care alcoolul imi era cel mai bun prieten. Si ai aparut tu.

De fapt aparusei de vreo doi ani, dar erai prea departe ca sa te pot ajunge. Mi se parea imposibil sa ajung la tine. Din tot grupul de prieteni, erai singurul cu, care nu aveam tangente. Si imi parea rau. Voiam sa am multe tangente cu tine. Visam la asta. Stii bine ce spun.

Pana in seara aia in care am baut mai mult, apoi ti-am spus ca avem ceva de vorbit. Din senin, fara sa avem o istorie in spate. Prima noastra conversatie. Ti-am povestit cam tot despre mine. Nu stiu de ce. De obicei nu fac asta cu oricine. Poate pentru ca te-am simtit altfel? Eram pregatita sa iti spun si mai mult, dar a sunat telefonul si ne-am luat cu altele.

Prima data cand am iesit in oras nu stiam de unde sa incep. Eram emotionata si imi faceam scenarii. Era ceva ce imi doream, dar voiam sa se termine mai repede. Nu pot descrie ce am simtit.

Noptile cu multe istorisiri la un pahar de vin sau bere, diminetile insorite la cafea, toate sunt acum normale. Atunci erau povesti.

Lunile au trecut si prioritatile s-au schimbat. Am inceput sa ne cunoastem din ce in ce mai bine, sa iesim in oras, iar ceea ce speram ca va fi mai mult, a dus la o prietenie sincera si adevarata.

Oare ai stiut vreodata ca am fost indragostita de tine? Oare ai simtit asta? Mi-a fost frica sa iti spun, dar afli acum. Ma vei privi altfel de azi inainte?

Am avut un vis ciudat. Se facea ca erai acolo, dar de fapt nu erai. Era o noapte ca oricare alta, de fapt era pe inserat, dupa apus. Era un concert misto in cartier, de genul celor din America, pe strazi, un fel de car alegoric. Trebuia sa ne vedem acolo, dar mi-ai dat intalnire la un restaurant. Ciudat. Nu ai aparut tu, ci altcineva. Cineva pe care cunosc atat de bine.

Ne-am distrat atat, am ras si am facut cam tot ce obisnuiam sa fac cu tine. Apoi ne-am
plimbat prin zona, am mers intr-o mare cantina unde eu eram intr-un scaun cu rotile. Acolo am intalnit multe fete familiale ce m-au ajutat cu dizabilitatea mea. Apoi a reaparut persoana cunoscuta.

Tu intarziai sa apari.

Am revenit in spatele restaurantului pe propriile picioare. Am fumat o tigara, apoi am intrat prin spate si am revenit la masa. Atunci ai aparut.

Am plecat impreuna. Era un cartier tipic american, case fara garduri si vecini curiosi. Ne-am oprit in mijlocul drumului, ti-am spus cat de mult te iubesc, dar am ales sa raman langa cunoscut. Mi-ai spus ca vom ramane prieteni, iar parintii tai, din fata usii, ne faceau cu mana si ne zambeau, parca asteptandu-ne acasa impreuna. M-am intors la cunoscut, ne-am sarutat si m-am trezit.

Erai langa mine, te tineam in brate, iar tu aveai o mana asupra mea. Am zambit si te-am sarutat pe frunte. Mi-am dat seama ca nu as putea trai viata din vis si nu as putea fi cu altcineva in afara de tine.

Tu imi oferi siguranta si protectie. Imi oferi tot ce are nevoie o femeie. Dragoste si intelegere. Esti tot ce are nevoie o femeie. Esti al meu. Si te iubesc.

E trecut de ora 23. Telefonul suna, iar la celalalt capat sunt prietenii. Ma cheama in centru, la un bar, sa bem si sa dansam pana dimineata. De obicei merg. Sunt amatoare de astfel de iesiri pentru ca ma ajuta sa uit de tine. Sau sa vorbesc cu cineva despre tine. Depinde de conjunctura.

Zilele trecute m-am gandit la cat de mult s-a schimbat viata mea de cand nu mai esti langa mine. Si la cat de mult m-am schimbat de cand l-am cunoscut pe el. Cred ca a reusit sa ma “repare”, sa scoata aceasta placere de a pierde toate noptile libere prin barurile din centru, uitand de mine.

Stau in varful patului si scriu experientele petrecute cu tine anul trecut. Mi se pare incredibil. E cea mai buna poveste pe care o am. Reflecta cel mai bine discrepanta intre Ella 2015 si Ella 2016. Sunt doua variante total diferite. Daca as fi ramas in varianta 2015, cel mai probabil nu mai eram unde sunt acum, nu terminam facultatea si aveam toate sansele sa ajung la desalcoolizare. Pana cand a aparut el si mi-a schimbat total perceptia despre viata si despre esecurile emotionale.

De azi refuz sa mai traiesc in trecut, sa imi beau mintile si putinii bani pe care ii am, refuz sa fiu Ella in varianta 2015. Tu nu meriti si nu ai meritat vreodata. De azi sunt un om linistit, dedicat familiei, atat de schimbat incat nici eu nu il recunosc.