Ella Coman

Cu pasiunea m-am nascut. Inspiratia vine pe parcurs.

Lasa in urma trecutul. Lasa in urma sperantele. Lasa in urma clipele irosite.

Esti mai buna decat atat.

Tine minte ca esti mai buna decat orice om din lume.

Motiveaza-te!

Motiveaza-te sa fii tu din nou, sa fii increzatoare, puternica, iubitoare, o mama, un lider.

Motiveaza-te sa fii cine vrei tu sa fii, sa tii frau tuturor esecurilor din viata, sa razbati printre toate necazurile.

Motiveaza-te sa treci peste, cu fiecare zi sa fii mai buna, sa te redescoperi, sa faci lucruri ireale, nebunesti, schimbari.

Fericirea suprema nu sta in dragostea oferita de altcineva.

Fericirea suprema sta in dragostea oferita de tine insati.

Fii femeie!

Zambeste!

Slabeste!

Tunde-te!

Schimba ceva!

Fericirea unei femei, implinirea ei, destinul ei, nu consta in conditionari, nu consta in ultimatumuri, nu consta intr-un barbat.

Fericirea unei femei consta in increderea in sine.

De acolo porneste totul.

Fericirea unei femei, ambitia unei femei, daruirea unei femei, totul sta in propria putere.

Femeia nu este o carte de joc. Este un intreg pachet. Fara ea, jocul nu ar exista!

___________________________

In spatele oricarei femei puternice, se afla chiar ea!

Bunicii lasa in sufletul nostru un gol imposibil de umplut.

Ne cresc, ne mustra atunci cand gresim, ne ghideaza pasii catre lumea in care vrem sa ajungem. Chit ca vrem sau nu, suntem urmasii lor, a ceea ce ei au vrut sa devenim, a ceea ce ei si-au dorit pentru noi.

In fiecare zi suntem legati de ei.

Suntem mici pioni pe o tabla de sah a vietii, a ceea ce ei si-au dorit de mult sa indeplineasca.

Ne iau micutele maini in palme si ne sufla un aur magic pe care nu il putem observa. Ne insufla dragostea pentru meseria pe care ei au avut-o sau pentru cea pe care si-au dorit-o.

Fara sa ne dam seama le urmam calea.

Ii iubim fara sa realizam.

Atunci cand pleaca, insa, lasa un gol imens. Un gol pe care nu il putem umple cu nimic.

Sunt mai mult decat parintii.

Ne cresc de mici, ne calauzesc pasii in tot ceea ce facem, iar noi nu ii ascultam mereu.

”Ce stiu ei?!” ”Nu au dreptate!”

Asta ne spunem mereu cand ne cearta.

Ne vom da seama, din pacate, atunci cand scaunul lor va fi gol, atunci cand nu va mai avea cine sa ne critice, atunci cand nu va mai avea cine sa ne intinda bani de buzunar, atunci cand nu va mai avea cine sa ne ia apararea in fata parintilor.

Va fi prea tarziu atunci cand ne vom da seama ca vom sta in fata unui pat gol, a unui scaun gol, a unei curti goale, pierite de orice spirit, de orice forta.

Nu va mai fi bunicul, cel care ne ducea la gradinita in fiecare dimineata, cel care ne invata despartirea in silabe atunci cand aveam cinci ani, cel care dormea langa patutul nostru la pranz, cel care ne arunca jucariile inapoi in pat atunci cand nu voiam sa dormim.

Nu va mai fi nimeni ca bunica care ne facea cartofi prajiti seara, care alerga cu noi prin casa, care ascundea nuci si se prefacea a fi veverita.

Nu va mai fi niciodata copilaria pe care o stim.

Nu va mai fi Dolly, catelusa casei, care se va arunca in zapada pentru noi. Nu va mai fi niciodata sa latre pentru pisica de pe gard sau sa reactioneze la fotografia de Craciun.

Nu vor mai fi bunicii care ne-au invatat atat de multe lucruri.

Acum sunt numai amintiri, nume ramase in istorie sau in amintirea noastra!

Timpul a trecut pre mine

Si nimeni nu are sa mai stea.

Cine stie cate zile

Oi mai avea.

Copiii departes-s dusi

Si de mine nu le pasa

Vin acas’ din cand in cand

Dar eu cine-s in poarta?!

”Ce faci mama?”

Ma intreaba

Uneori cu vocea rece,

Iar eu le zic,

Mai rar, ce-i drept

”Voua cand o sa va pese?!”

Satul e amutit acum,

E iarna iar si va fi

Peste ulita inghetata

Oare cine va pasi?!

Dar e o bataie in poarta,

Un singur caine latra,

E langa mine orice ar fi

Si totusi nu ma lasa.

”Eu sunt, mama!

Unde esti?”

Aud iarasi cum ma striga,

Dar nu ma pot a urni

In casa e-o pisica.

”Mama, acum venii

Si omatu-i mare,

Dar de la tine tot doresc

O sincera imbratisare.

Stefi e departe

Si trista e trairea,

Fara ea e viata grea,

Dar tu-mi esti lumina”

Pleaca iar si se tot duce

Peste tari si e departe,

Mai da cate un telefon,

Noaptea-n departare.

„Mama, draga mea iubita,

De indata ce-o sa pot

Voi fi acol iara.

Te rog, nu te necaji,

Dar iara ninge afara.”

„Nu te necaji, copile,

Tot aici o sa gasesti

O trista batranica

Desprinsa din povesti.”

Omatu-i mare, ce e drept

Si trista e privirea,

In neant e greu sa cresti

Trista e iubirea.”

”Mama, draga, draga mea,

Chipul tau e chiar o stea

Din nea iti cern iubirea

Te rog, totusi,

Nu-ti feri privirea.”

”Cu greu v-am crescut oricum,

Cu greu va cern privirea,

M-ati parasit aici cu toti

Nu va feri iubirea!”

”Mama, atat iti spun,

Nu are rost sa cern,

Tot ce am cunoscut,

Iti doresc si sper!”

”Vreau sa fie tot la fel,

Sa fie ca din cer,

Sa fie dragoste si rai,

Sa fie in eter”.

Dar ai plecat, draga mamica,

Neaua tot s-asterne

Peste iubirea ta cea mare

Astern regrete eterne.

Pasesc cu teama-n curte,

Cainele ma-mbie,

Parca mai ieri erati

In dulce armonie.

A trecut si iarna noastra,

A trecut iubirea,

Vai,  cat de trista e,

Totusi, despartirea!”

Se zice ca un prieten, la momentul potrivit, este mai important decat familia. Se mai spune ca ”neamurile nu ti le alegi, dar poti sa le renegi”.

Nu stiu ce sa mai cred.

Cand iubesti pe cineva atat de mult este greu sa faci diferente intre familie si prieteni.

Cu totii venim la pachet cu bune si rele, dar mai ales cu rabdare si intelegere. Nu poti pune baza in cineva care a crezut mult timp ca ii esti egal sau inferior sau reciproca.

Nu poti pune baza in cineva care vrea sa te ”scufunde”, dar poti pune baza intr-un prieten in care poti avea inceredere nemarginita, pe care te poti baza 24/24.

Acesti prieteni sunt greu de gasit si greu de pastrat.

Poti gasi sufletul pereche intr-un prieten bun si asta cred ca am gasit eu la tine.

Momentele in care nu vorbim sau in care incercam sa ne ignoram sunt cele mai grele.

Tot ce vreau este sa iti spun ca te iubesc, sa te cuprind in brate si sa nu iti mai dau drumul vreodata.

Cu totii facem greseli, asta este sigur, dar cele mai mari greseli sunt cele pe care le facem in favoarea noastra, sunt cele pe care le facem gandindu-ne la noi, la ce e mai bine pentru noi, la ceea ce altii si-ar dori.

Nu as vrea sa pierd niciun moment in care as putea fi langa tine, in care as putea sa iti spun cat de mult tin la tine si cat de multi insemni pentru mine.

Cel mai greu este sa nu iti pot vorbi, sa te privesc de pe cealalta parte a drumului, sa nu iti pot smulge un zambet sau o gluma proasta, sa nu iti pot cuprinde zambetul cu un sarut.

Prietenii sunt familia pe care ti-o alegi, iar eu te-am ales pe tine. Oriunde ne-ar duce viata si orice s-ar intampla, vei ramane mereu o parte importanta din viata mea. Sa nu uiti asta!