Exista un moment din viata in care iti iei adio de la copilarie. Practic, cat timp ai parinti, inca esti un copil, dar atunci cand ultimul bunic pleaca… este mult mai greu.
Astazi l-am condus pe ultimul drum.
Il priveam si nu imi venea sa cred.
O priveam pe verisoara mea, imi priveam familia si totul se derula foarte rapid.
Nu aveam puterea sa fac mai mult. Orice faceam, nu il puteam aduce inapoi.
Vreau sa imi amintesc mereu povetele lui, povestile de pe mare, din voiaje, privirea calda si conversatiile lungi.
Vreau sa imi amintesc primii ani din viata in care mergeam la ei, iar bunicul mi-a dat primele casete cu Tom & Jerry, dar si primul aparat de fotografiat.
Vreau sa imi amintesc mereu vizitele mele in bucataria micuta, alaturi de ei.
Desi bunica facea zece feluri de mancare, iar mie nu imi placeau, punea imediat o tigaie pe foc si imi facea cartofi prajiti.
Vreau sa imi amintesc mereu placinta cu branza si stafide (din care ”culegeam” stafidele).
Vreau sa imi amintesc vizitele in care ma duceam cu cea mai buna bere si ma certau pe motiv ca au cumparat si ei.
Vreau sa imi amintesc vocea lui, mesajele lui interminabile.
Mi-e teama, totusi ca, intr-o zi, candva, ii voi uita vocea. Nu vreau asta.
Imi e greu sa ma gandesc ca intr-o zi, candva, ii voi uita chipul bland, de bunic protector.
Pe vas era un lider, un om neinfricat, un om demn si serios. Atunci cand venea acasa, cand era vorba de familie, de nepoti, era o cu totul alta persoana. Se transforma.
Era genul de bunic putin rebel, dar autoritar si protector.
Era genul de om caruia nu ii trebuiau multe argumente pentru a te pune pe linia de plutire.
Tinea mult la cei din jur, la familie, la tara.
Era un patriot desavarsit.
Cu asta vreau sa raman. Cu faptul ca mereu ne-a tinut apropiati.
Astazi, mergand prin Constanta, voiam sa il sun, sa ii spun ca sunt acolo si trec pe la ei. Nu fusesem cu masina la ei pana acum.
Astazi am fost, dar nu acasa…
Bubu, iti promit ca voi avea grija de Diana, asa cum ti-am promis mereu si cum am incercat sa fac!
Focul din inima ta va arde mereu, atata timp cat noi vom trai.
Drum bun in ultimul voiaj, bunicule!
”Dupa ce au murit bunicii, voi ati fost cei carora am putut sa va spun asa! Acum ai ramas numai tu si simt ca pierd tot ce iubesc. Am incredere ca vei fi bine si ca ne vom revedea! Ai avut probleme si mai mari si ti-ai revenit! Iti multumesc pentru tot, pentru ca mi-ai dat un model si pentru ca am apucat sa petrecem putin timp impreuna in ultima vreme, desi nu era momentul potrivit… (…). O spun in numele meu si al Dianei ca te vrem bine si iti promitem ca vom duce numele COMAN mai departe, cu cinste!”
”Stai linistita. Te iubeste mult bunicul tau. Drac mort sau rata inecata nu o sa vezi! O sa fie bine!”
(29 mai 2021)
ellacoman.com 