Autor: EllaComan

Privesc foaia alba si imi este greu sa scriu ceea ce simt.

Un cuvant, doua. O luna, sapte.

Sapte luni importante, de cand am aceasta melodie in minte, de cand simt acea melodie si imi apare imaginea ta.

Poate ca dansul nu ne va gasi impreuna, poate ca acele culori nu vor sclipi atat de tare, poate ca bratele tale nu vor fi la fel de primitoare, insa simt ca obrajii mi se ridica prin zambet de fiecare data cand te vad.

Simt ca e ceva ce vreau sa iti spun de fiecare data cand te privesc, ca totul va fi bine, ca vom avea mult timp la dispozitie sa fim noi.

O privire, o imagine, un cuvant. Atat imi este suficient pentru a ma pierde in prezenta ta.

Oamenii au trairi inimaginabile, simt acel fel de moment in care totul se duce de rapa atunci cand vezi pe cineva drag. Asta simt.

Simt ca totul graviteaza, simt cum trupul meu, pierdut si firav, se imbina armonios cu o traire efemera a ceea ce reprezinti.

Te privesc si realizez ca, de dragul tau, am invatat cateva lucruri esentiale: respecta-i pe ceilalti, iubeste-i pe cei din jur, inceraca sa fii tu si munceste pentru visul tau!

Mi-e dor de tine in zori.

Prinsi intre roua diminetii si caldura pranzului, intre mijitul soarelui si stralucirea lui.

Mi-e dor de tine intre un salut formal si cuvintele dulci de la pranz.

Mi-e dor de tine intre cateva zvonuri si o realitate pe care o accept cu placere.

Mi-e dor de tine sa te privesc, sa te simt, sa am toate acele sentimente unice in preajma ta.

Mi-e dor de tine.

Mi-e dor sa incepem conversatia cu aceasta fraza si sa o incheiem cu ea.

Mi-e dor de tine oricum, fara prejudecati, fara cuvinte mari, fara idei exagerate.

Mi-e dor sa curga totul de la sine.

Mi-e dor sa accept ca ceea ce avem e atat de rar, atat de unic si totusi imposibil de dus pana la capat.

Mi-e dor de tot.

Sunt constienta, insa, ca acest ”mi-e dor” va ramane, peste ani, un simplu sentiment pierdut de vant.

Sunt amintiri, locuri si oameni care vor ramane cu noi mereu.

Vor fi mereu acele persoane care te-au incurajat, vor fi mereu prieteni fara de care nu poti trai, vor exista mereu oameni care te vor descuraja, dar tu o vei lua de la inceput.

Cu toate acestea, exista un singur om, in intreaga lume, care te va determina sa fii tu, sa iei cele mai bune decizii, sa inveti sa iubesti sincer si sa inveti sa ii porti de grija.

O familie nu se bazeaza neaparat pe o prezenta fizica, ci se bazeaza pe prezenta spirituala, pe dragostea pe care fiecare si-o poarta, pe grija pe care fiecare o are pentru cel de langa.

Cineva a spus candva ca ”o femeie nu are nevoie sa fie iubita numai in cadrul familiei. Nu trebuie sa se simta iubita numai ca o fiica, o sora sau o mama. Iubirea adevarata exista in dragostea oferita de un barbat.”

Atunci cand il gasesti iti dai seama cat de norocos esti. Realizezi ca totul se poate schimba dintr-o singura privire.

Dar timpul trece constant.

Iubirea se transforma in familie, iar familia se tot mareste.

Realizezi ca nu mai esti pe cont propriu si cineva depinde de tine.

Si ai face orice pentru acel pui de om care iti spune ”mama”.

Ii porti de grija, il schimbi, il inveti primii pasi in viata, il mangai pe frunte atunci cand ceva nu este in regula si stai nemiscata, langa patul lui, atunci cand nu se simte bine.

Meseria de mama nu se incheie niciodata. Poate ca Dumnezeu a dat acest ”job” femeilor pentru ca stia cat de puternice pot fi.

A fi mama nu este ca si cum ai avea o slujba de opt ore pe zi. A fi mama inseamna a avea o slujba non-stop, pana in ultima clipa a vietii tale, pana la ultima suflare.

Din acest ”serviciu” nu iesi niciodata la pensie. Si nu se incheie niciodata. Mereu va exista cineva care sa iti spuna ”mama”.

”Familia reprezintă raiul într-o lume nemiloasă.”

– Christopher Lasch

Nu stiu cum e viata cu adevarat, dar stiu cum este cand te privesc.

Am alergat peste munti, am privit cratere adanci, am traversat mari si am indurat furtuni, dar am ajuns la o primavara numita ”tu”.

Nu este corect, nu este normal, nu este firesc sa te doresc, dar stiu, mai mult decat oricand, ca vreau sa fiu acea raza care iti strabate toate orizonturile, care iti lumineaza orice zi, asa cum o faci tu atunci cand ma privesti.

Se spune ca in viata exista o singura sansa de a iubi, de a fi cu adevarat fericit.

Incerc sa ma conving ca nu esti tu acela, ca ceea ce gandesc este cu adevarat gresit si lipsit de sens.

Imi tot spun ca nu vreau sa ma indragostesc de tine, incerc sa nu o fac, dar cu ce folos?!

Nu sunt oceane suficiente de traversat si nu sunt rauri suficient de tulburi incat cineva sa renunte la ceea ce isi doreste.

Eu as profita de aceste paradigme pentru a trece peste ceea ce incep sa simt pentru tine.

Timpul trece, oamenii se schimba, noi vom pleca din acest loc si vor ramane numai amintiri. Probabil greseli pe care nu voi dori sa le repet, dar care, la momentul oportun, mi s-au parut cele mai bune decizii.

Cu toate acestea, daca ar fi sa repet momentul in care te-am intalnit pentru prima data, as refuza.

Nu stiu ce ai, dar este ceva ce nu gasesti in oricine.