Acasa

Prima zi.

Emotie.

Este singura descriere pe care o pot oferi pentru povestea din acest an.

Emotie.

Am pasit cu teama si cu un nod in gat pe portile scolii. Nu era pentru prima data cand faceam asta, stiam asta. Nu eram straina de aceste sentimente.

Ma simteam, totusi, parasita, uitata. Ma simteam singura intr-un spatiu cu totul nou. Fara colegii pe care ii cunosteam si ii iubeam, fara agitatia zilnica, fara scoala plina de care nu ma puteam lipsi.

Trec zilnic pe langa acea strada si dau semnal dreapta. Apoi, brusc, imi amintesc ca nu mai am voie sa fac acest lucru. Doare.

Astazi, intr-un loc in care m-am simtit bine-primita din prima clipa, am inceput sa resimt sentimentul de ”acasa”. Parca as fi fost acolo de mult timp.

Copiii, colegii, acelasi sentiment ca apartii unui loc, toate m-au facut sa ma simt in largul meu.

Ma gandesc ca poate pot apartine acestui loc, desi sufletul meu a ramas tot acolo.

Nimic nu se compara cu prima ”iubire”, dar sunt constienta ca acest an va fi unul, cel putin, la fel de bun ca cel trecut.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s