De nerefuzat

Nu stiu cum e viata cu adevarat, dar stiu cum este cand te privesc.

Am alergat peste munti, am privit cratere adanci, am traversat mari si am indurat furtuni, dar am ajuns la o primavara numita ”tu”.

Nu este corect, nu este normal, nu este firesc sa te doresc, dar stiu, mai mult decat oricand, ca vreau sa fiu acea raza care iti strabate toate orizonturile, care iti lumineaza orice zi, asa cum o faci tu atunci cand ma privesti.

Se spune ca in viata exista o singura sansa de a iubi, de a fi cu adevarat fericit.

Incerc sa ma conving ca nu esti tu acela, ca ceea ce gandesc este cu adevarat gresit si lipsit de sens.

Imi tot spun ca nu vreau sa ma indragostesc de tine, incerc sa nu o fac, dar cu ce folos?!

Nu sunt oceane suficiente de traversat si nu sunt rauri suficient de tulburi incat cineva sa renunte la ceea ce isi doreste.

Eu as profita de aceste paradigme pentru a trece peste ceea ce incep sa simt pentru tine.

Timpul trece, oamenii se schimba, noi vom pleca din acest loc si vor ramane numai amintiri. Probabil greseli pe care nu voi dori sa le repet, dar care, la momentul oportun, mi s-au parut cele mai bune decizii.

Cu toate acestea, daca ar fi sa repet momentul in care te-am intalnit pentru prima data, as refuza.

Nu stiu ce ai, dar este ceva ce nu gasesti in oricine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: