Imi pare rau ca societatea nu ma lasa sa fiu eu.

Nu alegi pe cine să iubești. Asta este clar. Nu alegi nici pe cine sa iubesti.

Asta îmi spun zilnic, scriind de zor texte despre dragoste de care nu am habar.

Formulez idei și povești despre care nu am nicio idee, însă am în minte un singur om: tu.

Nu știu când a intervenit asta, poate inopinant, fără să planific, asta este sigur, dar am ales să mă las inspirată de tine.

Este foarte ciudat să vezi persoane familare, să vezi pe stradă cupluri ce se țin de mână sau își declară dragostea, iar tu să nu o poți face.

De ce?!

Pentru ca îmi este teamă. Pentru că nu se cade sau nu este ”frumos” în societatea în care trăim.

De ceva vreme, doi colegi de serviciu sunt împreună. Eu, în mod sigur, nu aș fi avut curajul lor. Nu aș fi avut curajul să mă apropii de cineva alături de care îmi petrec mai mult timp decât cu familia. Și asta nu îmi convine.

Însă, pentru liniștea și siguranța zilei de mâine, am ales să tac și sa înghit orice zi în care nu pot fi aproape de tine, în care nu iți pot declara sentimentele.

Nu mă simt eu, nu mă simt în stare să fac asta, nu mă simt în largul meu să știu că, în cazul în care nu simți același lucru pentru mine, să te pot întalni în fiecare dimineață și să îți zâmbesc așa cum o fac acum. Nu am curajul pentru că știu că nu mă vei mai privi cu aceeași ochi. Și asta ar fi greu pentru mine. Să te pierd de tot, ar fi groaznic!

Așa că mă complac în această situație. Să te privesc pe ascuns sau să te observ așa cum numai eu știu, să iți fur un zâmbet răzleț. Asta iubesc să fac. Si imi place atunci când mă saluți, urmând numele meu. Ești singura persoană care face asta. Ador asta. Acei ochi căprui, de care nu mă pot dezlipi, mă fac sa îmi doresc mai mult. Parul buclat, saten si bogat este slabiciunea mea.

Atunci cand ne strangem mai multi pentru diverse activitati sau pur ai simplu pentru a vorbi, atunci cand am ocazia sa trec pe la tine, sunt prima care ma ofer.

Atunci cand ceva e greu sau de neinteles pentru mine sau am nevoie de o informatie, apelez la tine.

Îmi pare rău ca nu pot fi curajoasă. Îmi pare rău că nu pot fi așa cum mi-am dorit. Îmi pare rău că nu îți pot spune ce simt.

Îmi pare rău că societatea nu mă lasă să fiu eu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: