Mi-e frica sa mai iubesc

E pentru prima data cand scriu despre tine.

Ce ciudat.

Am senzatia ca toti stiu, iar ca noi ne stim de o viata.

As vrea sa iti spun ce gandesc, ce simt. Nu pot. O s-o zic aici.

Poate ca te visez. Des. Te visez si nu imi imaginez cum e fara tine.

A fost scurt, nu mint, dar tot ce s-a intamplat a insemnat ceva.

Patetic.

Vreau sa te am mereu, sa nu fiu nevoita sa aleg sau sa alerg intr-un cerc doar pentru a ajunge tot la amintirile noastre.

Nu voi uita niciodata cum ne-am cunoscut sau ce poveste ciudata ne urmareste.

Nu pot da prada amintirilor prima data cand ne-am sarutat sau intalnirile noastre in apartamentul tau.

Pentru ce?! Cui ii pasa?!

Iti e frica?

Mie nu. Si nu imi este frica sa recunosc ca, ceea ce nu credeam vreodata ca se va intampla, sa te iubesc, a devenit realitate.

Poate ca a pornit dintr-o joaca, din nevoia de a avea pe cineva alaturi, dar a inflorit, s-a schimbat in ceva ce imi doream de mult. Am simtit ca am alaturi omul pe care il asteptam de mult.

Ai spulberat tot.

Cuvintele mele preferate au devenit “nu sunt pregatita” si “nu stiu daca simt la fel”.

De la “si tu imi placi, poate nu la fel de mult precum iti plac eu tie” am ajuns la “nu sunt pregatita pentru o relatie”.

Nu esti sau nu vrei?!

Spune-mi.

Pentru ca am ajuns sa imi fie frica sa mai iubesc. Si asta ma omoara incet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: