Sunt momente in care nimic nu mai conteaza.
Sunt momente in care tot ce ti-ai dori ar fi sa fii langa cel pe care il iubesti.
Dar nu se poate.
Si atunci iti faci mustrari de constiinta, te zbati in interior si incerci sa iti dai seama de ce acel CINEVA nu te considera la fel de bun pentru el?! De ce tocmai tu, care il iubesti cu tot ceea ce ai, cu tot ce detii, cu tot ce poate iubi un simplu om. Fara averi, fara interese, cu sufletul. Sincer, pur si onest.
Atunci cand, pentru o secunda, ti-ai dori ca acel cineva sa fie langa tine intr-un moment important din viata, atunci cand simti ca nimeni nu va fi acolo pentru tine, atunci te duci si mai rau la fund.
Cand simti ca nu mai reprezinti nimic, ca ai fost inlocuit, cand simti ca te-ai straduit atat sa ajungi departe, dar nimeni nu vede. Nici macar el.
De ce poate fi atat de greu sa iti dai seama?! Sau poate nu vrei.
De ce vrei ca in mine sa se zbata in continuu acel sentiment de nesiguranta si singuratate?! De ce nu poti umple acest gol?! De ce nu vrei sa faci asta?!
Gresim. Gresim zilnic cu vorba, gandul sau fapta. Dar nu indeajuns incat sa distrugem ceva ce nu am fi avut niciodata. Sau nu indeajuns incat sa distrugem ceva ce ne-am fi dorit.
Pentru mine esti lumea. Eu, tu si lumea. Restul sunt zero. E atat de greu sa intelegi ce simt?! E atat de greu sa iti dai seama ca restul nu conteaza acum?!
Atunci cand tii la cineva faci tot ce poti ca sa ii fii aproape intr-un moment cheie din viata.
Daca nu o faci inseamna ca nu simti nimic.
Si nu te cred.
